În conformitate cu prevederile Legii 80 din 1995, privind statutul cadrelor militare, prin cadre militare se înţelege cetăţenii români cărora li s-a acordat grad de ofiţer, maistru militar sau subofiţer în raport cu pregătirea lor militară şi de specialitate, conform legii. Cadrele militare în activitate sunt militari profesionişti. Profesia de ofiţer, maistru militar sau subofiţer este o activitate menită să asigure funcţionarea și perfecţionarea organismului militar în timp de pace şi de război. De asemenea, în exercitarea atribuţiunilor ce le revin potrivit legii şi prevederilor regulamentelor militare, cadrele militare sunt investite cu exerciţiul autorităţii publice, bucurându-se de protecţie potrivit legii.
Militarii consideră că instituţia din care fac parte nu poate funcţiona în afara unor reglementari foarte precise fapt pentru care sistemul militar normativ este caracterizat printr-o abundenţă de regulamente, instrucţiuni, ordine şi precizări emise în aplicarea legii.
Pentru fiecare militar demnitatea, onoarea, curajul, sinceritatea, cinstea, dreptatea nu constituie numai imperative morale asupra cărora să opteze, ci obligaţii profesionale a căror încălcare se sancţionează disciplinar. Astfel, aceste norme anterior morale, în acest moment, au devenit norme de drept cu caracter juridic.
Datoria militară semnifică reflectarea specific morală a obligaţilor militarilor. Apărarea patriei şi democraţiei constituţionale are un conţinut şi o rezonanţă juridică, fiind vorba de un interes naţional, de patrie şi patriotism, de semenii noştri, de idealurile naţionale, aspecte cu o puternică încărcătură morală ce nasc, mai devreme sau mai târziu, în mod diferit de la militar la militar, puternice rezonanţe sufleteşti.
Îndatoririle, drepturile şi libertăţile cadrelor militare sunt cele care sunt stabilite prin constituţie, legile şi statutul cadrelor militare. Profesia de ofiţer, maistru militar sau subofiţer incubă îndatoriri suplimentare, precum şi interzicerea sau restrângerea unor drepturi şi libertăţi potrivit legii.
Îndatoririle principale ale cadrelor militare sunt următoarele:
– să fie loiale şi devotate statului român şi forţelor sale armate, să lupte pentru apărarea României, la nevoie până la sacrificiul vieţii, să respecte şi să apere valorile democraţiei constituţionale;
– să respecte jurământul militar şi prevederile regulamentelor militare, să execute întocmai şi la timp ordinele comandanţilor şi şefilor, fiind responsabile de modul în care îţi îndeplinesc misiunile ce le sunt încredinţate.
– să preţuiască onoarea şi gloria de luptă ale forţelor armate ale României, ale armei şi unităţii din care fac parte, precum şi demnitatea gradului şi a uniformei militare pe care o poartă;
– să-ţi perfecţioneze pregătirea profesională, să asigure instruirea temeinică şi educarea subordonaţilor şi să apere drepturile acestora;
– să acţioneze pentru întreţinerea regulamentară şi menţinerea în stare de operativitate a tehnicii şi armamentului şi pentru folosirea şi administrarea eficientă a bunurilor din dotare;
– să păstreze cu stricteţe secretul militar, de stat şi de serviciu, precum şi caracterul confidenţial al unor activităţi si servicii;
Prin lege, cadrelor militare în activitate le sunt interzise exercitarea următoarelor drepturi:
– să facă parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice ori să desfăşoare propagandă prin orice mijloace sau alte activităţi în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcţii publice;
– să candideze pentru a fi alese în administraţia publică locală şi în Parlamentul României sau în funcţia de Preşedinte al României;
– să declare sau să participe la grevă.
De asemenea, cadrelor militare, prin lege le este restrânsă exercitarea unor drepturi şi libertăţi, astfel:
– exprimarea unor opinii contrare intereselor României şi forţelor armate nu este permisă;
– condiţiile în care cadrele militare în activitate pot să prezinte public informaţii specifice serviciului se stabilesc prin ordin;
– aderarea la culte religioase este liberă, mai puţin la cele care, potrivit legii, contravin normelor de păstrare a ordinii şi liniştii publice, precum şi la cele care încalcă bunele moravuri sau afectează exercitarea profesiei;
– constituirea în diferite forme de asociere cu caracter profesional, tehnico-ştiinţific, cultural şi sportiv-recreativ cu excepţia celor sindicale ori care contravin comenzii unice, ordinii şi disciplinei specifice instituţiei armate, este permisă în condiţiile stabilite prin norme cu specific militar;
– participarea la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau întruniri cu caracter politic sau sindical este interzisă cu excepţia activităţilor la care se participă în misiune;
– cadrele militare în activitate se pot deplasa în străinătate în condiţiile prevăzute de lege şi de normele interne.
Cadrelor militare nu li se poate ordona şi le este interzis să execute acte contrare legii, obiceiurilor războiului şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.
Cadrele militare în activitate au obligaţia de a nu efectua activităţi care contravin demnităţii, prestigiului şi normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare. De asemenea, le este interzis:
– să îndeplinească alte funcţii decât cele în care sunt încadrate, cu excepţia cumulului prevăzut prin lege şi normele interne specifice;
– să fie asociat unic ori să participe direct la administrarea sau conducerea unor organizaţii sau societăţi comerciale, cu excepţia celor numite în consiliile de administraţie ale regiilor autonome şi societăţilor comerciale din subordinea Ministerului Apărării Naţionale, din cadrul industriei de apărare sau în legătură cu acestea.
Cadrele militare pot cumula funcţii în condiţiile prevăzute de lege şi normele interne cu aprobarea expresă a comandantului unităţii. Activităţile desfăşurate în aceste condiţii nu trebuie să afecteze starea fizică, psihică şi intelectuală a cadrelor militare şi nici să influenţeze programul orar al unităţii.
Chiar dacă normele deontologice specifice cadrelor militare nu sunt cuprinse în mod sintetic într-un cod deontologic acestea se regăsesc consemnate în diferite acte normative interne.
Deontologia militară impune respectarea cu stricteţe a disciplinei şi onoarei militare şi respectarea rigorilor vieţii ostăşeşti. Disciplina militară constă în respectarea de către militari a normelor de ordine şi de comportare obligatorii în vederea realizării funcţionării structurilor militare şi a desfăşurării în condiţiuni bune a activităţilor din armată. Aceasta constituie unul dintre factorii determinanţi ai capacităţii de luptă a armatei şi se bazează atât pe acceptarea conştientă a normelor de comportare stabilite, cât şi pe coerciţia ce se aplică în situaţia nerespectării acestora. Disciplina militară impune militarilor următoarele obligaţii:
– să respecte prevederile Constituţiei, legilor ţării şi actelor normative specifice în faţa cărora militarii sunt egali şi protejaţi în aceiaşi măsură, precum şi cerinţele ce decurg din regulamentul militar;
– să apere şi să promoveze valorile şi simbolurile naţionale;
– să cunoască şi să-şi îndeplinească îndatoririle ce le revin din regulamentele militare, precum şi din legile cu aplicabilitate în domeniul militar;
– să dea dovadă de vigilenţă şi să păstreze secretele de stat şi de serviciu în orice împrejurare;
– să acţioneze cu fermitate pentru oprirea altor militari de la încălcarea actelor normative, a ordinei publice şi a celei militare;
– să informeze pe comandanţi când constată încălcarea disciplinei militare;
– să poarte regulamentar ţinuta militară şi să aibă un comportament demn în toate situaţiile;
– să contribuie la întărirea şi apărarea prestigiului şi onoarei personale şi a armatei;
– să cultive sentimentul datoriei, spiritul de corp şi relaţiile de camaraderie;
– să cunoască, să respecte şi să aplice prevederile dreptului umanitar internaţional.
Faptele care constituie abateri disciplinare precum şi sancţiunile aplicabile, sunt prevăzute în statute sau norme interne pentru diferite categorii de personal.
Cadrelor militare li se cere printre altele să aibă o personalitate cu un caracter puternic pozitiv, ataşat eticii şi deontologiei militare, valorilor militare, deschis către apărarea valorilor universale, un etalon de comportament etic, un bun partener în cadrul echipei de luptători, un modelator al personalităţii subordonaţilor. Ofiţerul trebuie să cunoască specificul educaţiei militare, principiile şi formele de viaţă specifice armatei, să stabilească corelaţii optime între interesele propriei persoane, normele organismului militar şi datoria apărării ţării.
BIBLIOGRAFIE
[1] Termenul etică derivă din grecescul ethos care înseamnă datină, moravuri, obiceiuri.
[2] Termenul de morală derivă din latinescul mores, care are aceaşi accepţiune de obiceiuri, moravuri,datini
[3] MARIA FURST, JURGEN TRINKS, Philosophie, Viena, traducere în limba română, Manual de filosofie, Bucureşti, Humanitas, 1992, p.198
[4] VASILE MORAR, Etica în afaceri şi în politică, op.cit., p.39
[5] Cuvântul provine din grecescul deon, deontos, care înseamnă ceea ce se cade, ceea ce este necesar şi logos care înseamnă ştiinţă.
[6] A se vedea Legea nr.7 /2004 privind Codul de conduită al funcţionarilor publici.
[7] Codul de conduită al militarilor.
[8] VERGINIA VEDINAŞ, Deontologia vieţii publice, Universul juridic, Bucureşti, 2007, op.cit., p.19
[9] Ordinul ministrului apărării nr. M-64 din 10.06.2013, pentru aprobarea „R.G.-3 Regulamentul disciplinei militare”
[10] Legea nr. 80 din 11 iulie 1995 privind statutul cadrelor militare, publicată in Monitorul Oficial, nr. 155 din 20 iulie 1995.